Capitolul 1

Asa incepe cartea: " Noi suntem cei care facem muzica,
                               Noi suntem visatorii de vise,
                               Ratacind pe malul singuratic al marii,
                               Asezati langa parauri secate;
                               Pierduti de lume si uitati de ea,
                               Hoinari peste care scanteie luna cea palida;
                               Si totusi noi suntem intotdeauna, se pare,
                               Cei ce pun lumea in miscare
                               Si o scutura din incheieturi. "
                                                              
                                                                 Arthur O'Shaughnessy
Am citit 7 pagini de 2 ori. Am subliniat multe fragmente, pentru a revenii asupra lor in timp ce incerc sa deslusesc misterele acestui scriitor. Am fost surprinsa cand citeam, de faptul ca, el incearca sa demonstreze stiintific moartea, viata si nemurirea.
Prima intrebare pusa de catre scriitor este: " Ce v-a determinat sa luati in mana aceasta carte?". Ce m-a determinat pe mine? Eram cu o prietena si ne uitam la carti cu aceeasi tema si am vazut-o pe aceasta, subtirica, parca parasita, cu un desen interesant si arata ca si cand ar fi fost scrisa acum 100 de ani, pagini subtiri, aproape galbene dand o tenta de vechi. Plus de asta cine nu ar fi interesat de o carte pe care scrie viata si moarte cu caractere de 20( ce inseamna strategia de marketing). Si in afara de aceste mici detalii, totusi, costa 10 lei. Asa ca, de ce nu?
Anthony Peake pune iar o intrebare: "Ar fi cu siguranta mai bine daca fiintele umane n-ar fi constiente, pentru ca a nu fi constient inseamna a nu-ti cunoaste propria mortalitate, nu?"
Eu vin cu alta intrebare. Daca nu suntem constienti de propria mortalitate, inseamna ca nu suntem constienti nici de propria natalitate, deci, nu suntem constienti de noi. Asta inseamna ca nu ajungem sa existam.
Sa zicem ca suntem constienti, ca suntem pusi in lumea asta cu un scop, "nu murim, ci continuam sa invatam si sa crestem". Scriitorul ne da un exemplu, care este arhi cunoscut: "a invata din greseli". Teoria lui este ca o greseala se face o singura data si ca o greseala similara este similara, dar nu indentica. Pentru a invata dintr-o greseala, trebuie sa avem posibilitatea sa o reparam, insa avem o singura viata si dreptul de a face o greseala o singura data.
Nu sunt in masura sa-l contrazic, dar daca o luam logic, greselile pot fi identice, insa rezultatul o fie diferit si persoanele diferite. Aceste greseli similare, nu identice, ca se fac o singura daca sau de doua ori sunt in stransa legatura cu deja vu-ul, cu deja vazutul, despre care o sa scriu in capitolul 2.