sâmbătă, 18 august 2012

Operatiunea M.O.H.I

Hai sa incepem operaiunea M.O.H.I ca prim post pentru luna august.
Noi suntem 5 prietene, cel putin asa imi aduc eu aminte. Sau hai sa zicem ca eram 5 prietene. Patru dintre noi am fost in aceeasi clasa la liceu, iar cea de a 5-a este sora prea iubita a uneia dintre noi, si draga prietena. Suntem 5 si fiecare cu problemele ei, ganduri si toate cele.
Eu am avut o perioada ceva mai greuta si am ales, desi toate din grup stiau ce se petrece cu mine mai mult sau mai putin, sa vorbesc cu Mohi. Sa zicem ca m-a ajutat. Eu am avut nevoie sa vb cu cineva si am vb cu una din prietenele mele. Oricare dintre noi daca am avut o problema am ajuns sa vb una cu cealalta. Una singura nu face lucrul acesta, pentru ca ea crede ca nu poate fi ajutata. Cu ce am putea noi sa o ajutam? Noi niste muritoare si absolvente de drept, sport si contabilitate nu avem cum sa punem mana de la mana sa facem mai multe maini. Nu suntem apte.
In schimb absolventa de psihologie, desi ea ne-a spus si subliniat ca ne ajuta ca si prietena nu ca psiholog, EA ne poate da sfaturi si aduce pe calea cea buna.
Vorbeste ore intregi cu noi si fata in fata si la telefon.
E ok, pana aici rezulta ca este o super prietena.
Ma simt ca si cand as fi intr-o relatie nereusita, in care unul il ajuta pe celalalt, iar cel din urma sta si asculta. Adica un fel de relatie cu medicul. Ce ai? Ce scaun ai? Ce culoare are urina? De cate ori o faci? Tragem linie si ai urmatoarele...
Dar ma gandesc, eu ce caut in viata unui om care nu are nevoie de mine, un om caruia sa nu-i stiu gandurile si problemele. Un om pe care nu-l pot ajuta.
Eu am facut o greseala si meritam pedeapsa fatala, adica taierea capului: nu am fost la ziua ei anul acesta.
Sunt un om ca oricare altul, muncesc, tocmai ce m-am mutat de acasa, curatenie, cumparaturi, oboseala, si nechef. Fiind ca a trebuit sa raman la munca pana mai tarziu nu am putut ajunge la aniversarea celor 23 de ani ai lui MOHI. Si imi pare rau.
Am dat mesaj, care se pare ca nu a fost primit si mi-am primit bataia la fund.
Am sunat-o si mi-am cerut scuze si chiar am inceput sa plang. Dar pe cine a interesat? Pe nimeni, pentru ca cineva nu poate trece peste.
Pai hai sa ne aducem aminte oameni buni:
- nici ea nu a fost la ziua mea acum 2 ani
- nici ea nu a putut ajunge la intalniri
- spunea ca ajunge la intalniri si dadea mesaj cu o ora inainte sa plecam si spunea cu sufletul ranit ca nu mai poate
- nici ea nu raspunde la telefon cand este sunata
Si multe altele.
I-am spus si i-am spus si i-am spus toate ca nu e frumos, ca poate vii la urmatoarea intalnire, ca poate ne vedem si noi, ca poate ne spune ce o deranjeaza si nu trebuie sa ghicim noi si sa citim ganduri, ca poate ne spune ce probleme de nerezolvat si rezolvat are.
Dar ea e puternica, sigura pe sine, isi poarta singura de grija, si nu are nevoie de ajutor, iar noi nu putem vindeca.
Sincer imi pare rau ca nu are incredere in noi si in puterile noatre de vindecare si ca nu reuseste sa treaca peste o singura zi in care una dintre noi a avut probleme.
Imi pare rau MOHI!

vineri, 16 martie 2012

Facebook

Se pare ca atat iti trebuie ca sa-ti stergi contul de facebook. Cam atat poti sa suporti. Dupa ce termin de scris acest mic post, imi voi lua la revedere de la site-ul care strica tot. Strica relatii, aduce cele mai urate certuri, chiar si despartiri. De ce? Pentru ca socializam oameni buni, pentru ca socializam.
Eu ma retrag din aceasta bransa, si asa nu socializam eu cum trebuie, asa ca ii lasam pe cei care stiu meserie   sa ne ia locul. Si isi merita jobul, si-l merita cu varf si indesat.
Eu nu mai vreau sa dau peste oameni care imi creaza un dezgust total, care se baga unde nu le fierbe oala si nu-si dau seama ce rau lasa in urma lor. M-au lasat masca! Traiasca ei!
Va doresc numai bine!

marți, 21 februarie 2012

Barbatul perfect... in viziunea multor femei

Barbatul perfect ar fi caracterizat de majoritatea femeilor ca fiind blond/ brunet cu ochii negri/ albastri dupa preferinta, inalti si bine facuti, daca ar avea cubulete ar fi si mai bine, sa aiba un zambet frumos si magic, o dantura perfecta, o privire care sa te puna pe ganduri. Sa se imbrace bine, conform standardelor europene, mai nou poate sa fie epilat. Sa fie barbat, sincer, de incredere, sa fie respectuos, fidel, devotat numai noua, desptept, cu o cariera de invidiat, sa-ti iubeasca mama si sa rada la glumele tale.
Si femeile nu s-ar opri aici, de fapt nu se opresc aici.
Ha-ha-ha!! Ha-ha-ha-ha-ha!!! Cum ar spune Mandark.
Doamnelor, poate si domnilor va dezamagesc si va spun ca el nu exista. Niciodata nu o sa existe.
Culmea culmilor e ca unele chiar nu isi doresc asa ceva, si primesc adevarul.
Barbatul cu care sa razi prieteneste, barbatul care iti zambeste, care doar te tine de mana, cu care te duci la film, cel care te scoate din sarite, acela care te face sa plangi si sa zambesti dupa, care te face sa suferi si apot iti aduce o bucurie in suflet, barbatul care te dezamageste si care te intristeaza, dar te ia in brate, te minte, dar poate ajunge sa-si ceara scuze. Cel caruia ii mai apare cate un cos, care face un mic colacel, caruia ii cade parul, care devine neglijent, cel caruia hainele ii miros si cu care ajungi sa te speli pe dinti in aceeasi baie.
Si ii iubim pentru asta!
De fapt eu il iubesc pentru asta!

marți, 14 februarie 2012

Primul meu 14 februarie

O zi ca oricare alta pentru oamenii normali, o zi deosebita pentru cei care vor sa-si arate toata dragostea intr-o zi. O prostie!
Toti suntem plini de iubire, toti suntem cu zambetul pe buze, toti avem ochii inlacrimati pentru ca am primit niste flori de o mireasma imbatatoare si de o frumusete fara echivoc, toti suntem veseli. Asta am vazut eu azi pe strada.
Daca oamenii si-ar fi luat o secunda pretioasa din viata lor ca sa ma studieze un pic si-ar fi dat seama ca pe fata mea nu se vede nici un zambet, decat atunci cand cineva se ia in brate, nu vor vedea o lacrima decat atunci toate lucrurile rele se strang, si nu vor vedea niciodata flori pentru ca nu imi plac si nu ma vor vedea vesela, pentru ca nu sunt.
14 februarie... Sa fim seriosi! Vreti o zi in care sa va iubiti? Iubiti-va in fiecare zi!
                                             Vreti o zi in care sa fiti mai veseli? Faceti in asa fel incat sa fiti veseli in fiecare zi.
                                             Vreti o zi in care primiti flori? Le vedeti peste tot.
                                             Vreti o zi in care sa cineva sa va imbratiseze tare la piept? Ar trebui sa va imbratisati in fiecare zi.
                                             Vreti pe cineva care sa va iubeasca? Va sugerez sa va iubiti singuri! Ca mai mult decat voi nu o sa va iubeasca nimeni.
Am spus cuiva ca prefer sa fiu un om bun, care sa stie sa daruiasca tot ce e mai bun in el si sa se consume ca toti cei de langa el care conteaza sa fie bine. Am spus cuiva ca ar trebui sa fiu mai buna, dreapta. A zis ca este o cale grea si suferinda.
Hai sa ne iubim de toate zilele!

luni, 13 februarie 2012

Spre necunoscut

Am trecut cu totii bine de prima luna din 2012. Suntem pozitionati in mijlocul celei de-a doua luni din acest an plin de surprize. M-am lasat de munca si am inceput ceva nou, ceva pentru mine. Am mai mult timp pentru mine si din pacate nu fac nimic cu el. Unii ar spune ca sunt puturoasa, altii ca nu-mi vad interesul sau ca sunt delasatoare si ca nu-mi adun toate fortele pentru a razbi in aceasta lume "de cacat".
Sa spunem ca au dreptate.
Las timpul sa treaca pe langa mine si fuge atat de repede, incat niciodata nu o sa-l mai prind.
Am 23 de ani si am facut greseli imense.
Am pierdut timpul cu prietenii.
Am pierdut timp oferind iubire, in schimb numai lacrimi.
Am pierdut timpul crezand ca lumea ce ma inconjoara este mai buna decat pare.
Am pierdut timpul si am ramas cu gura cascata.
Am pierdut ceva ani, pentru ca am vrut sa inteleg mai bine ce se petrece. De ce nu ne gasim fericirea, de ce nu ne gasim jumatatea, de ce stam si ne gandim la ziua de maine.
Am stat sa fericesc pe altii, iar de mine am uitat.
Am tot luat decizii in functie de ce vor cei de langa mine si nu am avut puterea sa ma desprind.
Ce cautam, de fapt nu exista.
Ce vrem noi sa fie, de fapt nu e.
Dupa ce ajungi la o asemenea descoperire si dupa ce ai trait atat de mult timp crezand ca oamenii sunt mai buni, tinzi acum, sa te schimbi. Sa faci parte din lumea " buna", sa faci parte din mult si nu din putin.
Nu ajungi de fapt la nici o concluzie. Tot la cei din jur te gandesti, tot de cei dragi iti faci griji, tot atat efort depui ca cei de langa tine sa fie fericiti... Iar tu tot atat de putin ramai pentru tine.

duminică, 1 ianuarie 2012

2012

A venit si 2012. Pentru ei sfarsitul lumii, pentru noi un an nou, pentru voi un an nou cu fericire, multa iubire si multe dorinte implinite.
In prima zi din 2012, pe 01. 01. am facut o lista de dorinte, prima de altfel pe toti anii mei gloriosi. Am scris ce as vrea sa fac in anul cel nou, ce mi-as dori si cand se indeplinesc ele asa frumos, de la sine, eu le bifez.
Dragut!
Petrecerea pe care o face tot romanul si tot omul a fost one of a kind, a fost facuta de catre 5 oameni, care au stat si s-au jucat , au baut si au ras. Si-au spus la multi ani cand a sosit ceasul, au ciocnit cand a venit momentul, s-au imbratisat si si-au dorit... Si-au dorit ca tot ce au avut in anul trecut sa aiba mai bine in anul urmator, si-au dorit o imbratisare mai puternica si niste vise de implinit. Si-au dorit sa treaca si anul 2012 la fel de frumos ca '11.
Ma intreb... oare cum o fi anul 2012?

sâmbătă, 17 decembrie 2011

17 decembrie

O zi ca oricare alta. O zi in care cateva milioane de oameni implinesc o varsta si cateva sute implinesc 23 de ani. Inainte cu 2 zile de a implini acest numar am avut parte de o calatorie amuzanta, in care am ras si am vorbit si am facut dragoste cu baiatul care mi-a oferit o raza de lumina.
Mi-am serbat numarul cu oamenii care mie imi sunt dragi, am primit cele mai frumoase cadouri si poate unul care imi va schimba viata. Am dansat si am baut, m-am simtit bine alaturi de prieteni si rude, m-am simtit bine alaturi de familie.
Pe data de 17 decembrie 2011 am avut tot ce mi-am dorit.
Pe data de 17 decembrie 2011 pana si dumneata ai fost alaturi de mine.
Pe data de 17 decembrie 2011 mi-am revenit.