Barbatul perfect ar fi caracterizat de majoritatea femeilor ca fiind blond/ brunet cu ochii negri/ albastri dupa preferinta, inalti si bine facuti, daca ar avea cubulete ar fi si mai bine, sa aiba un zambet frumos si magic, o dantura perfecta, o privire care sa te puna pe ganduri. Sa se imbrace bine, conform standardelor europene, mai nou poate sa fie epilat. Sa fie barbat, sincer, de incredere, sa fie respectuos, fidel, devotat numai noua, desptept, cu o cariera de invidiat, sa-ti iubeasca mama si sa rada la glumele tale.
Si femeile nu s-ar opri aici, de fapt nu se opresc aici.
Ha-ha-ha!! Ha-ha-ha-ha-ha!!! Cum ar spune Mandark.
Doamnelor, poate si domnilor va dezamagesc si va spun ca el nu exista. Niciodata nu o sa existe.
Culmea culmilor e ca unele chiar nu isi doresc asa ceva, si primesc adevarul.
Barbatul cu care sa razi prieteneste, barbatul care iti zambeste, care doar te tine de mana, cu care te duci la film, cel care te scoate din sarite, acela care te face sa plangi si sa zambesti dupa, care te face sa suferi si apot iti aduce o bucurie in suflet, barbatul care te dezamageste si care te intristeaza, dar te ia in brate, te minte, dar poate ajunge sa-si ceara scuze. Cel caruia ii mai apare cate un cos, care face un mic colacel, caruia ii cade parul, care devine neglijent, cel caruia hainele ii miros si cu care ajungi sa te speli pe dinti in aceeasi baie.
Si ii iubim pentru asta!
De fapt eu il iubesc pentru asta!
marți, 21 februarie 2012
marți, 14 februarie 2012
Primul meu 14 februarie
O zi ca oricare alta pentru oamenii normali, o zi deosebita pentru cei care vor sa-si arate toata dragostea intr-o zi. O prostie!
Toti suntem plini de iubire, toti suntem cu zambetul pe buze, toti avem ochii inlacrimati pentru ca am primit niste flori de o mireasma imbatatoare si de o frumusete fara echivoc, toti suntem veseli. Asta am vazut eu azi pe strada.
Daca oamenii si-ar fi luat o secunda pretioasa din viata lor ca sa ma studieze un pic si-ar fi dat seama ca pe fata mea nu se vede nici un zambet, decat atunci cand cineva se ia in brate, nu vor vedea o lacrima decat atunci toate lucrurile rele se strang, si nu vor vedea niciodata flori pentru ca nu imi plac si nu ma vor vedea vesela, pentru ca nu sunt.
14 februarie... Sa fim seriosi! Vreti o zi in care sa va iubiti? Iubiti-va in fiecare zi!
Vreti o zi in care sa fiti mai veseli? Faceti in asa fel incat sa fiti veseli in fiecare zi.
Vreti o zi in care primiti flori? Le vedeti peste tot.
Vreti o zi in care sa cineva sa va imbratiseze tare la piept? Ar trebui sa va imbratisati in fiecare zi.
Vreti pe cineva care sa va iubeasca? Va sugerez sa va iubiti singuri! Ca mai mult decat voi nu o sa va iubeasca nimeni.
Am spus cuiva ca prefer sa fiu un om bun, care sa stie sa daruiasca tot ce e mai bun in el si sa se consume ca toti cei de langa el care conteaza sa fie bine. Am spus cuiva ca ar trebui sa fiu mai buna, dreapta. A zis ca este o cale grea si suferinda.
Hai sa ne iubim de toate zilele!
Toti suntem plini de iubire, toti suntem cu zambetul pe buze, toti avem ochii inlacrimati pentru ca am primit niste flori de o mireasma imbatatoare si de o frumusete fara echivoc, toti suntem veseli. Asta am vazut eu azi pe strada.
Daca oamenii si-ar fi luat o secunda pretioasa din viata lor ca sa ma studieze un pic si-ar fi dat seama ca pe fata mea nu se vede nici un zambet, decat atunci cand cineva se ia in brate, nu vor vedea o lacrima decat atunci toate lucrurile rele se strang, si nu vor vedea niciodata flori pentru ca nu imi plac si nu ma vor vedea vesela, pentru ca nu sunt.
14 februarie... Sa fim seriosi! Vreti o zi in care sa va iubiti? Iubiti-va in fiecare zi!
Vreti o zi in care sa fiti mai veseli? Faceti in asa fel incat sa fiti veseli in fiecare zi.
Vreti o zi in care primiti flori? Le vedeti peste tot.
Vreti o zi in care sa cineva sa va imbratiseze tare la piept? Ar trebui sa va imbratisati in fiecare zi.
Vreti pe cineva care sa va iubeasca? Va sugerez sa va iubiti singuri! Ca mai mult decat voi nu o sa va iubeasca nimeni.
Am spus cuiva ca prefer sa fiu un om bun, care sa stie sa daruiasca tot ce e mai bun in el si sa se consume ca toti cei de langa el care conteaza sa fie bine. Am spus cuiva ca ar trebui sa fiu mai buna, dreapta. A zis ca este o cale grea si suferinda.
Hai sa ne iubim de toate zilele!
luni, 13 februarie 2012
Spre necunoscut
Am trecut cu totii bine de prima luna din 2012. Suntem pozitionati in mijlocul celei de-a doua luni din acest an plin de surprize. M-am lasat de munca si am inceput ceva nou, ceva pentru mine. Am mai mult timp pentru mine si din pacate nu fac nimic cu el. Unii ar spune ca sunt puturoasa, altii ca nu-mi vad interesul sau ca sunt delasatoare si ca nu-mi adun toate fortele pentru a razbi in aceasta lume "de cacat".
Sa spunem ca au dreptate.
Las timpul sa treaca pe langa mine si fuge atat de repede, incat niciodata nu o sa-l mai prind.
Am 23 de ani si am facut greseli imense.
Am pierdut timpul cu prietenii.
Am pierdut timp oferind iubire, in schimb numai lacrimi.
Am pierdut timpul crezand ca lumea ce ma inconjoara este mai buna decat pare.
Am pierdut timpul si am ramas cu gura cascata.
Am pierdut ceva ani, pentru ca am vrut sa inteleg mai bine ce se petrece. De ce nu ne gasim fericirea, de ce nu ne gasim jumatatea, de ce stam si ne gandim la ziua de maine.
Am stat sa fericesc pe altii, iar de mine am uitat.
Am tot luat decizii in functie de ce vor cei de langa mine si nu am avut puterea sa ma desprind.
Ce cautam, de fapt nu exista.
Ce vrem noi sa fie, de fapt nu e.
Dupa ce ajungi la o asemenea descoperire si dupa ce ai trait atat de mult timp crezand ca oamenii sunt mai buni, tinzi acum, sa te schimbi. Sa faci parte din lumea " buna", sa faci parte din mult si nu din putin.
Nu ajungi de fapt la nici o concluzie. Tot la cei din jur te gandesti, tot de cei dragi iti faci griji, tot atat efort depui ca cei de langa tine sa fie fericiti... Iar tu tot atat de putin ramai pentru tine.
Sa spunem ca au dreptate.
Las timpul sa treaca pe langa mine si fuge atat de repede, incat niciodata nu o sa-l mai prind.
Am 23 de ani si am facut greseli imense.
Am pierdut timpul cu prietenii.
Am pierdut timp oferind iubire, in schimb numai lacrimi.
Am pierdut timpul crezand ca lumea ce ma inconjoara este mai buna decat pare.
Am pierdut timpul si am ramas cu gura cascata.
Am pierdut ceva ani, pentru ca am vrut sa inteleg mai bine ce se petrece. De ce nu ne gasim fericirea, de ce nu ne gasim jumatatea, de ce stam si ne gandim la ziua de maine.
Am stat sa fericesc pe altii, iar de mine am uitat.
Am tot luat decizii in functie de ce vor cei de langa mine si nu am avut puterea sa ma desprind.
Ce cautam, de fapt nu exista.
Ce vrem noi sa fie, de fapt nu e.
Dupa ce ajungi la o asemenea descoperire si dupa ce ai trait atat de mult timp crezand ca oamenii sunt mai buni, tinzi acum, sa te schimbi. Sa faci parte din lumea " buna", sa faci parte din mult si nu din putin.
Nu ajungi de fapt la nici o concluzie. Tot la cei din jur te gandesti, tot de cei dragi iti faci griji, tot atat efort depui ca cei de langa tine sa fie fericiti... Iar tu tot atat de putin ramai pentru tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)