Capitolul 2

Pe masura ce inaintez in parcurgerea cartii si in intelegerea ei, cu atat ma afund mai mult. Am crezut ca este o carte pe o voi manca pe paine intr-o zi. Se pare ca nu este chiar asa. Omul vorbeste despre o gramada de teorii si experimente, vorbeste despre fizica cuantica, despre interpretarea Copenhaga, despre paradoxul pisicii lui Schrodinger si universurilor paralele. Daca vreodata cititi cartea, ar trebui sa stati cu multe carti de specialitate in fata sau sa fiti mereu pe internet.
Deja-vu... Termenul este explicat de catre autor ca fiind " retrairea, literalmente, a unui eveniment care a mai fost trait in trecut". El mai spune ca noi suntem proprii creatori ai universului nostru, ca noi traim intr-un univers al nostru fara ca ceilalti sa traiasca in universul nostru si invers. Noi ii percepem pe cei care fac parte din universul nostru, respectiv din unversurile noastre, pentru ca altfel ceilalti ar inceta sa existe.
Eu mi-am creat un univers in care va percep pe voi, de fapt imi imaginez ca faceti parte din el. El spune ca ne traim viata doar in imaginatia noastra. Asta inseamna ca putem avea deja-vu daca vrem sau ni-l putem crea. Deci noi putem trai acelasi moment daca ne dorim lucrul acesta, de fapt daca ni-l imaginam.
In cartea aceasta scriitorul incearca sa ne demonstreze ca noi nu murim si ne da exemple de genul deja-vu, voci, presimtiri, coincidente. Avem universuri diferite, subliniez. Eu am un deja-vu, mi s-a mai intamplat o data sa aud aceleasi cuvinte in aceleasi imprejurimi, in timp ce eram cu aceeasi persoana. Am stat si m-am gandit daca aceea persoana a avut un deja-vu cu mine si daca eu am mai existat in universul ei. Oare e posibil ca doar tu sa-ti fi imaginat persoana, dar ea nu pe tine? Atunci cum poate fi deja-vu din moment ce tu nu existi in universul persoanei respective?
Este foarte complicat. Sunt foarte multe intrebari fara raspuns si din cate am observat si autorul are cateva la care se pare, ca nu gaseste raspuns.

Capitolul 1

Asa incepe cartea: " Noi suntem cei care facem muzica,
                               Noi suntem visatorii de vise,
                               Ratacind pe malul singuratic al marii,
                               Asezati langa parauri secate;
                               Pierduti de lume si uitati de ea,
                               Hoinari peste care scanteie luna cea palida;
                               Si totusi noi suntem intotdeauna, se pare,
                               Cei ce pun lumea in miscare
                               Si o scutura din incheieturi. "
                                                              
                                                                 Arthur O'Shaughnessy
Am citit 7 pagini de 2 ori. Am subliniat multe fragmente, pentru a revenii asupra lor in timp ce incerc sa deslusesc misterele acestui scriitor. Am fost surprinsa cand citeam, de faptul ca, el incearca sa demonstreze stiintific moartea, viata si nemurirea.
Prima intrebare pusa de catre scriitor este: " Ce v-a determinat sa luati in mana aceasta carte?". Ce m-a determinat pe mine? Eram cu o prietena si ne uitam la carti cu aceeasi tema si am vazut-o pe aceasta, subtirica, parca parasita, cu un desen interesant si arata ca si cand ar fi fost scrisa acum 100 de ani, pagini subtiri, aproape galbene dand o tenta de vechi. Plus de asta cine nu ar fi interesat de o carte pe care scrie viata si moarte cu caractere de 20( ce inseamna strategia de marketing). Si in afara de aceste mici detalii, totusi, costa 10 lei. Asa ca, de ce nu?
Anthony Peake pune iar o intrebare: "Ar fi cu siguranta mai bine daca fiintele umane n-ar fi constiente, pentru ca a nu fi constient inseamna a nu-ti cunoaste propria mortalitate, nu?"
Eu vin cu alta intrebare. Daca nu suntem constienti de propria mortalitate, inseamna ca nu suntem constienti nici de propria natalitate, deci, nu suntem constienti de noi. Asta inseamna ca nu ajungem sa existam.
Sa zicem ca suntem constienti, ca suntem pusi in lumea asta cu un scop, "nu murim, ci continuam sa invatam si sa crestem". Scriitorul ne da un exemplu, care este arhi cunoscut: "a invata din greseli". Teoria lui este ca o greseala se face o singura data si ca o greseala similara este similara, dar nu indentica. Pentru a invata dintr-o greseala, trebuie sa avem posibilitatea sa o reparam, insa avem o singura viata si dreptul de a face o greseala o singura data.
Nu sunt in masura sa-l contrazic, dar daca o luam logic, greselile pot fi identice, insa rezultatul o fie diferit si persoanele diferite. Aceste greseli similare, nu identice, ca se fac o singura daca sau de doua ori sunt in stransa legatura cu deja vu-ul, cu deja vazutul, despre care o sa scriu in capitolul 2.

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

Trebuie sa recunosc ca am cam exagerat cu aceasta dragoste, probabil pentru ca tin la cineva si ma gandesc la cineva, de aceea imi si vin in minte numai lucruri despre dragoste. Am facut tamtam cu tema asta si ar fi cazul sa o schimb.
Cu totii ne dorim sa fim tineri cat mai mult timp si sa avem o viata lipsita de moarte. Multi vorbesc despre moarte si pentru fiecare dintre noi are o reprezentare si o semnificare. Fiecare religie vede moartea cu alti ochi, asa cum fiecare dintre noi o percepem diferit.
Egiptenii spre exemplu cred ca exista viata dupa moarte, atata timp cat dupa deces se reunesc cele 3 elemente esentiale ale fiintei umane: corpul, sufletul si vitalitatea. Coranul spune ca "fiecare suflet va gusta moartea" si ca nu avem cum sa o pacalim. Ei aseamana moartea cu o amorteala. Budistii cred in reincarnare, un ciclu nesfarsit de moarte- renastere in functie de karma. Religia crestina este de parere ca moartea este doar un somn din care ne vom trezi atunci cand va calca din nou Iisus cu talpile pe acest pamant. In care sa mai crezi? Ce sa mai citesti ca moartea ta sa ti se para ceva frumos? Ce ar trebui sa vezi?
M-am apucat sa citesc o carte scrisa de Anthony Peake care se numeste "Exista viata dupa moarte?". Este foarte interesant ceea ce vrea acest om sa demonstreze. Ca defapt noi nu murim deloc, existenta individului este una continua, nu se sfarseste. Vorbeste despre deja vu, despre coincidente, despre eul superior si inferior, ne explica de ce nu ne amintim ca am mai trait o data si inca o data si ca aceasta viata este doar in imaginatia noastra, ca noi suntem niste mici creatori ai propriului univers. Pe masura ce voi citi, voi si scrie.
Exista oare posibilitatea sa fim nemuritori?

Te iubesc!

Mi-a spus una dintre mandrele mele ca nu o sa tin pasul cu acest masculin/ feminin si a avut dreptate. Trebuie sa recunosc ca m-am si plictisit. Voi cititi blogul si voi stiti ca sunt o floricica.

Acum sa trecem la lucruri serioase.

Pana acum ceva timp, am crezut ca "Te iubesc!" are un singur inteles pentru toata lumea si ca aceste cuvinte, pe care noi le folosim atat de des si poate nu atat de des cat ar trebui, inseamna totul, dar spre surprinderea mea nu este asa.

Am avut o discutie cu un prieten de al meu, care crede ca acest "Te iubesc!" il poti spune oricum, oricand si oriunde, este ca si cum i l-ai spune unui caine, unei plante, unei insecte, unei caramizi (exageram un pic cu aceste caramizi). Nu am vrut atunci sa-i naruiesc visele, dar aveam multe sa-i spun.

Nu este simplu sa spui te iubesc. Nu este ca si cum ai spune " Eu ma duc la buda". Hai sa fim seriosi. Acest "Te iubesc!" vine din interior si iti trezeste niste sentimente pe care poate tu nu le-ai mai avut pana atunci, care te seaca de energie, dar in acelasi timp o inlocuieste cu o fericire absurda. Iubesti un caine, o insecta, o planta, o caramida, dar in nici un caz cum ai putea iubi un om. O iubesti pe mama, pe tata, fratele, bunica, familia, dar nu cum poti sa o/il iubeste pe ea/el. Si in nici un caz nu poti sa inveti pe cineva sa spuna te iubesc.

Poate eu fac un tamtam despre acest "Te iubesc!", poate ca nu inseamna defapt nimic si poate ca oamenii sunt capabili sa invete sa-l spuna, nu sa-l simta. Cine stie!

Iubirea

"Silk" in regia lui Francois Gerard este o drama romantica. Este un film in care iubirea este reprezentata exact asa cum ar trebui sa fie. Exact asa cum ar trebui un om sa iubeasca pe cineva. Iubirea care ajunge la sacrificiu, cum altcineva ajunge sa fie in gandurile tale, cum se duce si tu nu ai apucat sa-i spui ca ea sau el era aceea persoana care locuia in sufletul tau, cum daca ajungi sa iubeste, ajungi sa fi mai intelept si mai rabdator. Este un film care evoca pasiune, romantism si durere. Mi-am notat in jurnal scrisoarea pe care o femeie indurerata i-o trimite omului cu care a impartasit momente are se vor evapora in univers. O voi scrie aici in romana, dar trebuie auzita, asa ca, floricelele mele cand aveti timp uitati-va.

" Dragul meu stapan..

Nu-ti fie frica. Nu te misca. Nu vorbi. Nu ne va vedea nimeni. Ramai asa cum esti. Vreau sa ma uit la tine. Noaptea e doar a noastra si vreau sa ma uit la tine. Trupul tau este al meu... pielea ta... buzele tale. Inchide ochii. Nu ne poate vedea nimeni si eu iti sunt alaturi. Ma simti? Cand te voi atinge pentru prima oara... o voi face cu buzele. Vei simti caldura, dar nu vei stii unde. Poate va fi pe ochi. Imi voi lipi gura de ochii tai si vei simti caldura. Deschide ochii, iubirea mea. Uita-te la mine. Ochii tai sunt indreptati spre sanii mei. Bratele tale ma ridica si apoi ma lasa sa ma lipesc de tine. Eu plang usor, trupul tau tremura. Totul este fara de sfarsit. Nu intelegi? Pe vecie tu iti vei arunca pe spate capul, iar eu pe vecie imi voi sterge lacrimile. Acest moment trebuia sa fie. Acest moment este si acest moment va continua de acum pentru totdeauna. Nu ne vom mai revedea. Am facut ce ne-a fost scris sa facem. Crede-ma iubiea mea, am facut-o pentru totdeauna. Tine-ti viata departe de mine si daca e intru fericirea ta, nu ezita sa uiti aceasta femeie, care aici spune fara urma de regret... Adio! "

"Silk"

Ultimele zile

Ultimele zile pentru mine au fost dragute si poate tot ce mi-am dorit ca sa-mi ridic un pic moralul. In week-end am fost la munte cu o persoana draga mie. A fost si o vreme care a tinut cu noi. Am reusit in 2 zile sa stau si cu mine si sa-i acord persoanei care a fost cu mine toata atentia. Noaptea a fost cireasa de pe tort. Am iesit afara si am stat pe prispa micuta cu un pahar de vin, cu o tigara si cu aparatul de fotografiat. O liniste totala, numai vantul care se juca cu crengile copacilor se auzea, numai luminile orasului si stelele impreuna cu luna se mai vedeau. Am fost atat de relaxat/relaxata si am reusit sa ma gandesc la tot si la toate. Am avut un moment in care am ramas singura/singur si atunci a putut sa-si faca loc si bunica printre gandurile mele. Cand mi-am adus aminte ce frumos era cand eram mica, cand era si ea cu mine si cand m-am gandit cat de dragut era sa o am ea alaturi de mine la un pahar cu vin, m-a apucat plansul. Am fost asa de aproape de ea, parca o simteam. Cred ca i-ar fi placut acolo. In noaptea aceea am dormit cu sufletul impacat, linistita/linistit parca. A fost minunat.
Luni la facultate, marti la facultate, miercuri la fel. A fost frumos afara, cald si a venit timpul sa scoatem rolele de la naftalina. Relaxant sa mergi cu rolele, cu pletele-n vant si cu mult praf in ochi.
Miercuri a fost iar o zi speciala. Am avut ora cu un domn profesor, care are o energie pozitiva nemaintalnita. Ne-a dat drumul mai devreme, dupa ce ne-a tinut o teorie despre oamenii fericiti si nefericiti si ce trebuie sa rezolvam mai intai si ce trebuie sa lasam pe maine. La sfarsit zicandu-ne ceva foarte dragut: " V-am dat drumul mai devreme, dar trebuie sa-mi promiteti ca dupa ce parasiti incinta facultatii o sa va duceti sa va faceti o bucurie, sa va plimbati, sa vedeti un film, sa mergeti undeva, dar sa simtiti din tot sufletul ceea ce faceti, orice ar fi." Ne-a umplut de energie, efectiv.
Eu una/unu l-am ascultat si am mers seara sa ma plimb cu rolele si adevarul este ca mi-am facut o bucurie. M-am simtit excelent.
Asa ca, sfatul meu este urmatorul: " Oricand aveti sansa sa va faceti o bucurie, nu stati pe ganduri."

Speranta

M-am intalnit cu prietenele mele, asa cum facem in fiecare vineri si tot asa cum facem in fiecare vineri ajungem la niste discutii foarte interesante. Una din domnisoarele acestui grup a spus un lucru dragut. A spus ca daca te gandesti foarte mult la un lucru pe care ti-l doresti, il spui cu voce tare, el ajunge in univers unde se amplifica si se propaga apoi catre tine. O chestie draguta, care te face un pic mai increzator.
O putem compara cu roata care se intoarce. Faci bine, primesti bine, dai iubire, primesti iubire, faci rau, primesti rau la un moment dat in viata. Eu imi doresc un singur lucru si cred ca universul s-a saturat sa-l mai auda.
Pana la urma primim ce ne trebuie, nu ce ne dorim si poate ca este mai bine asa. Nu degeaba se spune ai grija ce iti doresti.

1,2,3.4,5...

V-ati intrebat vreodata daca suntem facuti sa avem un suflet pereche sau mai multe? Eu m-am intrebat si m-am gandit care dintre variante ar fi mai rationale, mai logice si mai normale dupa regulile naturii.
V-ati intrebat vreodata daca suntem facuti sa iubim o singura persoana sau mai multe? Eu m-am intrebat si am incercat sa-mi raspund cam asa: " Iubim o singura persoana cu adevarat, celelalte trecand fugitiv prin viata noastra creand doar o iluzie a iubirii."
V-ati intrebat vreodata daca suntem apti sa iubim si sa ni se ofere iubire? Eu m-am intrebat si am ajuns la concluzia ca pana la varsta de 23 de ani nu am ajuns sa iubesc si nimeni nu a ajuns sa ma iubeasca pe mine.
V-ati intrebat vreodata ce inseamna a iubi? Noi toti avem un singur raspuns: a iubi inseamna a te simti fericit, implinit, increzator, sprijinit, intelegere. A iubi inseamna a avea micile insecte care se plimba prin tot corpul, emotii, frica, dorinta, placere, nebunie. Iubirea te face sa canti, sa dansezi, sa sari, sa tipi si pentru prima oara sa nu gandesti, ci sa simti, sa arati, sa demonstrezi, sa crezi fara sa cercetezi.
Iubirea este cel mai de pret cadou.
Eu imi doresc acest lucru din tot sufletul. Imi doresc sa iubesc si sa fiu iubit/iubita  si sa am tot ceea ce implica iubirea. La un moment dat, anul, luna, ziua, ora, secunda asta o sa ajung sa ma indragostesc.

Martie, martisor si femei

Luna martie reprezinta pentru noi toti luna in care primavara isi face loc printre fulgi de zapada inca ramasi pe strada, luna in care prima floricica, adica ghiocelul, rasare prin stratul subtire de nea, luna in care totul infloreste, totul rasare, totul parca straluceste, totul se topeste si totul revine la viata. Martie este o luna frumoasa.
Vestitul martisor si chiar ziua femei sunt in aceasta luna minunata. Avem pareri despre cum a aparut aceasta perioada in luna martie, in care femeia asteapta cu sufletul la gura un fir rosu si alb frumos impletit sau un martisor cu o figurina sau un lucru mult mai sofisticat, oricum ar fi femeia asteapta de la barbat acest gest, care sa-i arate cat de mult tine la ea sau macar ca s-a gandit la ea.  Avem o poveste draguta cu un flacau( intotdeauna exista un flacau), un print( soarele) si un zmeu( personajul negativ. Intr-o zi soarele se decide sa ia forma unui print si sa-si petreaca o zi pe pamant. El este prins de catre zmeu, care doreste sa-l tina pentru totdeauna inchis, iar lumea sa ramana in intuneric. Flacaul auzind acest lucru pleaca spre a-l slava pe soare. Reuseste intr-un final fericit sa-l bata pe zmeu, sa-i dea drumul soarelui, dar cu un pret. Pretul a fost viata. Sangele care ii paraseste corpul se prelinge ca un fir subtire pe zapada alba, de aici aparand si acel fir alb si rosu, pe care femeia si-l pune atat de mandra la incheietura mainii sau la piept. Soarele si-a reluat pozitia de incalzitor si de facator de lumina si decis ca ziua respectiva ar trebui celebrata.
In luna martie si barbatii si femeile isi pot alege babele si mosii. Babele si mosii tin de pe 1 pana pe 8.
Am inventat firul, am inventat babele si mosii, acum urmeaza ziua femei. Le sustine pe doamnele mele cand au spus ca ziua femei reprezinta si emanciparea lor, aceasta zi existand cu mult timp in urma. Un mod prin care femeile se pot face remarcate si auzite. Este ziua in care noi/ voi puteti sa fiti minunate ca si primavara.
Noi ar trebui sa fim fericiti ca ni se aloca si o zi, adica ziua de 9 martie, care este ziua barbatului. In loc sa inflorim si noi ca voi femeile, preferam sa mergem la o bauta cu baietii.
Eu sunt de parere ca nu trebuie sa existe o luna sau o zi, pentru ca barbatii sau femeile sa-si poata arata sentimentele sau sa-si faca timp unul pentru celalalt sau sa fie o ocazie buna sa-mi aduc aminte de el sau de ea. Putem asta in fiecare an, in fiecare zi, in fiecare clipa, in fiecare moment in care noi simtim sa facem un lucru frumos pentru cel de langa noi.

NOI

Eu voi fi cel/cea din urma. Ultimul/ultima de la masa care o sa-si spuna parerea despre NOI. Daca stam sa ne gandim la cate carti exista pe aceasta planeta despre EL si despre EA, cate pareri au specialistii despre barbati si femei, cate teorii au existat si inca exista si inca se fac altele, ca noi, pleava societatii sa ne intelegem mai bine, o sa o luam razna. Am fost pusi pe pamant in numar de 2 si ar trebui sa facem tot posibilul sa ramanem asa. O pereche, EL si EA.
Citim si incercam sa intelegem ce scriu oamenii despre noi, in loc sa ne zbatem noi sa ne cunoastem, sa ne descoperim sufletul si sa-l descoperim pe omul de langa noi.
Nu trebuie ca femeile sa se bata pentru un barbat sau un barbat sa renunte asa repede la o femeie pentru ca ar mai fi si altele.
Ne descurcam singuri, dar nu mai bine ne descurcam singuri in DOI?

noI

Acum sa trecem la ultima mandra, dar nu si cea din urma. A treia prietena, care si-a spus punctul de vedere cu privire la uimitoarea viata pe care o traiesc barbatii si femeile, fie ca amici, prieteni, amanti, iubiti, logodnici, sot si sotie. Ea este de parere ca o femeie poate trai la fel de bine si cu un barbat langa ea, dar si fara unul. Putem fi la fel de independente, puternice si cu putere de decizie cum se considera fiecare barbat. Putem rezolva lucruri la fel de bine ca si ei, ba chiar mai bine. Spre exemplu: s-a stricat o lustra la ei in casa, iar barbatelul s-a chinuit sa rezolve problema, sa lucreze la fire, la bec si la montarea lustrei. Uimitor! Nu a reusit. Ei i-a trebuit doar o secunda de neatentie, pentru a rezolva mica problema. A dat cu mana din greseala peste aceea lustra si...spoof, fata de caine, s-a aprins becul si de atunci nu s-a mai stricat. Noi rezolvam problemele si din pura neatentie.
Eu am intrebat-o: "cu satisfacerea sexuala cum ramane?". Cat puteti sta fara sa simtiti o caldura langa voi, o greutate peste voi sau ceva care sa va patrunda pana in adancul sufletului? ; "cu satisfacerea sufleteasca cum ramane?" Cat puteti sta fara sa simtiti un alt suflu langa voi, o inima care sa bata langa a voastra sau un trup care sa se muleze pe al vostru?
Am ajuns la concluzia ca nu putem sta fara voi, dar ca nu ne trebuie intotdeauna ajutorul vostru.

Suntem facuti sa traim impreuna si sa incercam sa convietuim, sa incercam sa ne suportam, "to have and to hold, for better or for worse, for richer, for poorer, in sickness and in health, to love and to cherish, until death do us part".