Floriile...

Duminica au fost Floriile.
Duminica am fost la tara.
Duminica am intrat in Biserica.
Duminica am reusit sa ajung la mormantul bunicii mele.
Duminica am vazut ca gradina mare in care alergam eu acum ceva timp este acum atat de mica.
Duminica mi-am adus aminte de noptile petrecute la tara.
Duminica mi-am adus aminte de diminetile racoroase, de statul pe prispa, de mancatul fructelor direct din copac si de acel soare.
Duminica am atins fotografia bunicii, pentru ca e singurul lucru pe care-l pot face.
Duminica am adormit in masina asa cum obisnuiam sa fac atunci.
Duminica am fost fericita.
Duminica a fost ziua in care eu m-am gandit la nimic.
Duminica a fost ziua in care eu mi-am sarbatorit Floarea.

Eu, tu, noaptea...

Mi-am adus azi aminte de un film de dragoste nemaipomenit, " Memoirs of a Gheisha". M-am gandit la ce a spus fata draguta cu chipul pictat, cu tenul alb, cu buzele rosii si cu cele doua linii de pudra care aluneca usor pe langa coloana. A spus: 


"The heart dies, a slow death,

shedding each hope like leaves..

... until one day there are
none. No hopes. Nothing remains.

She paints her face to hide her
face. Her eyes like deep water.
It is not for Geisha to
want. It is not for Geisha to feel.
Geisha is an artist
of the floating world 

She dances. She sings. She entertains you,whatever
you want. The rest is shadows. The rest is secret."

"You cannot say to the sun “more
sun,” or to the rain “less rain.”
To a man Geisha can only be half a wife.
We are the wives of
nightfall. And yet to learn of kindness…
… after so much unkindness. To understand that
a little girl with more courage than she knew,
would find that her prayers were
answered. Can that not be called happiness?
After all, these are not the memoirs
of an empress, nor of a queen…
… these are memoirs of another kind."

O poveste a unei tinere, care trece de la o tragedie la o dorinta arzatoare, care trece prin niste momente dezamagitoare, care reuseste cu timpul sa faca parte din viata unui om pe care l-a iubit de cand era o copila, care si-a dorit doar sa-i fie jumatate de sotie, o sotie de noapte, un vis, care dimineata dispare. 
Asta a insemnat pentru ea fericirea.
Pentru voi ce inseamna?

30

Am scris de 30 de ori in acest blog, am petrecut 24 de saptamani cu o persoana care credeam ca o sa iasa din viata mea la fel de repede cum a aparut, de 23 ani incerc sa ma schimb, de 14 ani ma gandesc la o persoana, care a parasit lumea aceasta, am petrecut sfarsitul anului si inceputul anului cu niste floricele/ fluturasi de toata frumusetea, sunt pe cale sa parcurg un ultim drum de 11 saptamani, care se presupune ca-mi va asigura viitorul, iar de 2 saptamani imi petrec timpul ascultand oameni, ascultand alte probleme, alte bucurii, alte impliniri, alte certuri, impacari, frustrari, ambitii.
De 72 de ore imi doresc sa-mi iau patura, sticla de vin, tigarile, sa ma asez pe un camp si sa stau sa ma uit la stele, la cerul care ar putea plange incet, de 24 de ore imi doresc sa dorm si de 10 imi doresc sa spun ce simt.

Dragul meu nimeni,

                Sunt aici, sunt acolo, sunt acum, am fost atunci, o sa fiu mai incolo. Sunt eu, sunt tu, sunt ea si cea de-acolo si cea de langa tine si cea care de la distanta te priveste. Sunt totul, nimic si nimeni. Sunt fericita, trista, indurerata, ingandurata, grabita si inceata. Sunt a ta, a lui, a celui care sta langa mine si a celui care ma priveste de la distanta. Sunt impacata cu mine, cu tine , cu ea, cu el, cu ei.
                Tu esti aici, acolo, esti acum, ai fost atunci, o sa fi mai incolo. Esti tu, esti eu, esti el si cel de acolo si cel de langa mine si cel care ma priveste de la distanta. Esti totul, nimic si nimeni. Esti fericit, trist, indurerat, ingandurat, grabit si incet. Esti al meu, al ei, al celei care sta langa tine si  celei care te priveste de la distanta. Esti impacat cu tine, cu mine, cu ea, cu el, cu ei.
               Sunt pentru toti, nu pentru tine.
               Esti pentru toate, nu pentru mine.
               Te eliberez, iti dau drumul si iti ofer libertatea pe care la inceput mi-ai imprumutat-o.
               Iti multumesc!


Din tot sufletul,
Eu
              

Deocamdata...

Sa iesim un pic din aceasta stare. Ca orice om, ne trebuie o pauza. Eu iau o pauza pana cand domnul scriitor se hotaraste sa-si scoata capul un pic din fizica cuantica.
La munca am gasit o carte scrisa de Jacques Salome intitulata " Vorbeste-mi, am atatea sa-ti spun". Cum eu sunt interesata de relatiile de cuplu, imediat am luat-o si m-am apucat in metrou sa o citesc. Am deschis cartea la sfarsit, intotdeauna cand incep o carte, citesc ultima pagina mai intai si pe urma intru in poveste. E singurul final pe care il poti cunoaste inainte de a trece prin viata cartii.
Autorul a scris o chestie draguta: " Intr-un cuplu, poate ca important nu e sa vrei sa-l faci fericit pe celalalt, ci sa te faci pe tine insuti fericit oferind aceasta fericire celuilalt." Pe prima pagina scrie definitia comunicarii, care suna cam asa: " A comunica: a-ti deschide inima, a deveni accesibil, a-ti dezvalui gandurile..."
A atins exact ceea ce trebuia sa atinga, exact ceea ce le trebuie cuplurilor pentru a avea o viata cat se poate de frumoasa. fericire si comunicare.
Salome incearca sa explice de ce cuplurile se dezintegreaza, de ce legaturile bine stranse la un moment dat se dezleaga, de ce se rupe firul, dar totodata vrea sa ne ofere solutii pentru " sporirea intimitatii, a cunoasterii de sine si a spontaneitatii".
Oare exista un tratament care sa dea roade cand vine vorba despre cupluri?
Hai sa luam asa: ma uit la parintii mei, care sunt casatoriti de 35 de ani, sunt fericiti si acum si se iubesc la fel de mult, inca se cunosc, inca se uimesc, inca se doresc, inca isi duc dorul cand celalalt este plecat. Ma intreb daca eu vreodata o sa am parte de o asemenea iubire, de un asemenea respect si admiratie. Sa fim seriosi la cum ne schimbam intre noi, ar fi chiar culmea. Nimeni nu mai inseamna nimic, suntem atat de usor de inlocuit.
Tratament? Poate ca da, poate ca nu.
Sfatul meu: daca ai un om la care ti si pe care speri sa-l ai langa tine o viata sau macar o parte din ea, un om cu care crezi ca te potrivesti, pe care ai vrea sa-l vezi langa tine ziua si noaptea, cu care vrei sa-ti impartasesti gandurile si parerile, alaturi de care poti sa zambesti, sa plangi, sa te bucuri, sa suferi, sa reusesti, ar trebui sa-i spui, fara sa-ti pese daca iti raspunde sau nu, daca te vrea sau nu, daca te accepta sau nu. Deschide-ti inima!

Capitolul 4

O sa deviez un pic de la subiect, dar o sa merg tot pe aceeasi linie. Autorul a trecut la un capitol in care vorbeste despre celule gliale, despre neuroni si sinaspse si cum creierul nostru functioneaza la un nivel cuantic. De aceea nu ma bag prea mult in subiect, pentru ca nu stiu cu ce se mananca exact acest quantum.
Mergeam ieri spre casa si aproape de blocul meu este un corcodus pe langa care trec de cand eram mica si pe care il gustam de fiecare data cand aveam ocazia sa-l intalnesc. A inceput sa infloreasca. M-a apucat si pe mine o stare ca de inflorire, de caldura. Ma gandeam la ce zicea autorul, cum ca noi de fapt nu murim, iar eu am spus ca ar fi bine daca am putea asemana viata/ moartea cu natura( Antoine-Laurent Lavoisier a spus ca " in natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma). Asa este si cu viata si poate cu aceasta asa-zisa nemurire. Tu nu te pierzi, nici nu te regasesti, dar te transformi, insa autorul a specificat ca nu este vorba despre reincarnare, despre aceea transformare in alt obiect, animal sau chiar om in functie de karma.
Incerc sa inteleg ceea ce scrie Anthony Peake si probabil ca asta se va intampla pe la sfarsitul carti. Ma intreb daca o sa aiba o concluzie sau o sa fie ca finalul unui film romanesc.
Oare ce se intampla cu noi? Ne transformam, ne reincarnam, traim in continuu sau totul este in imaginatia noastra?

Capitolul 3

Este din ce in mai interesanta abordarea acestui nene asupra vietii. El spune asa: " Toti existam in propriile universuri nu pentru ca le dam  noi nastere, ci pentru ca fiecare dintre noi are oricum propriul univers personal. Nu numai atat,dar exista literalmente trilioane de versiuni ale fiecaruia dintre noi care traiesc toate versiunile posibile ale vietilor noastre."

Ma plimbam azi si chiar ma gandeam daca eu acum in alt univers fac acelasi lucru sau fac acelasi lucru sau poate pur si simplu sunt moarta sau poate in al-3-lea univers sunt vie si spal vase. Autorul spune ca universul se bifurca, ca tu poti fi la fel de moarta si la fel de vie in acelasi timp. " Universul s-a desfacut in doua". Un nene pe nume Max Tegmark s-a gandit sa faca un experiment care are la baza paradoxul pisicii lui Schrodinger. Adica, una bucata asistent si una bucata subiect. Este un experiment mental. O mitraliera este atasata de un instrument care masoara spinul z ( este un moment cinetic propriu al unei particule elementare). Spinul poate fi indreptate in jos sau in sus. Daca instrumentul detecteaza o particula cu spinul jos, mitralierea se declanseaza, daca este in sus arma face doar un zgomot.

Subiectul il roaga pe asistent sa apese pe tragaci. Aceste se conformeaza si trage, insa instrumentul detecteaza particula cu spinul in sus, asta inseamna ca glontul nu paraseste arma. Acest experiment este facut de 9 ori si in de fiecare data glontul ramane in arma. Subiectul este fericit, asistentul este fericit de reusita. Asta a trait si a simtit subiectul. Concluzie: subiectul este viu.

Sa vedem ce a trait asistentul. In lumea lui, experimentul are loc numai de 3 ori, pentru ca la a 4 incercare, intrumentul detecteaza o particul cu spinul in jos si glontul paraseste teava, iar subiectul moare. Asta a trait si a simtit asistentul. Concluzie: subictul este mort.

Autorul spune ca noi putem fi si morti si vi in acelasi timp, in functie de cum suntem perceputi. Suntem morti si vi in universuri diferite. In universul lui subiectul este fericit, viu, la o bere. In universul asistentului, subiectul este mort si ingropat la 4 m sub pamant.

Concluzia autorului: " Crucial aici este faptul ca singura realitate pe care o poate percepe femeia este cea in care ea supravietuieste."

Si acum pe bune! Cine si-ar dori sa se perceapa in celalalt univers?