Minciuni

Intrebare: De ce mintim?

Intrebare: Ce credeti? Atunci cand mintim, oare ne mintim aproapele sau oare pe noi?

Intrebare: Pentru cine e mai bine?

Raspuns: …..

Raspuns: …..

Raspuns: …..

M-am intrebat de multe ori ce idiot sau idioata a inventat minciuna sau daca a venit la pachet cu pacatul suprem savarsit de umani. Si ok, acum ca exista verbul “a minti” de ce ar trebui sa-l folosim ca atare, de ce sa-I dam valoare, de ce sa-l definim.

Am crezut intr-un timp ca aceasta conditie a noastra umana a fost depasita, gandindu-ma unde gasim noi umanitate in minciuni, in sperante desarte create pe supozitii false, pe momente ireale.

Cineva sau toata lumea care este de accord cu actiunea verbului “ a minti” si la ce efecte avem dupa, ar spune ca pe langa aceste asa zice secrete ascunse, masterizate, ar mai exista alt cuvant tot la pachet venit, numit…. Omisiune. Putem forma o propozitie: “ Poate am omis sa-ti spun defapt ce s-a intamplat.”, iar un coleg care ar scurta fraza, ar pune-o cam asa: “ Ce nu stii, nu te poate afecta!”

Daca e mai scurta, e mai bine, toti o tin minte.

Intrebare: Cine minte mai mult dintre cele 3 sexe?

Intrebare: Conteaza?

Raspuns: ……

Raspuns: ……

Concluzie, nu stie nimeni de ce mintim, decat noi. De mintit- nu ne mintim decat pe noi. Din pacate amebele parti au de suferit la un moment dat. Mai mult mint ei, pentru ca mult mint ele si pentru ca restul minte prea mult. Conteaza sa stii, sa afli, sa rezolvi. Conteaza sa nu te ascunzi. Conteaza, pentru mine.

Un tot

A venit toamna, iar asta nu este o noutate pentru nimeni. In sfarsit toamna, in sfarsit fara prea multa lumina, doar vant si picaturi mici de apa care iti spala pacatele adunate de-a lungul anului, doar frunze care se tin dupa tine pana cand aerul curat si rece le imprastie frumos si le aranjeaza intr-o splendoare de covor. Urechile iti sunt curatate de catre soaptele vantului, ochii iti sunt inlacrimati de tacerea strazilor si de adormirea copacilor. Tot trupul rece ti se cutremura la auzul frunzelor ramase prinse in bratele crengilor, iar mintea o lasi sa zboare in cea mai frumoasa parte, spre nimic.
Te lasi plouat, te lasi patat de culoare, te lasi invaluit si strans in brate de o adiere a anotimpului toamna, iti ridici mainile si strigi, si zambesti si te rogi sa ajungi sa zbori alaturi de pasarile care isi cauta nestingherite, parca de racoare, o locuinta noua si mai calda. Si razi si speri si te pierzi intr-o frumusete nebanuita si te gandesti, te gandesti ca a fost... Atat a fost.
Intr-o noapte, dar doar intr-o noapte vei auzi doar soaptele copacilor, tufelor, ierbii, frunzelor si a ultimelor flori ramase in bataia vantului... si o sa mai auzi soaptele lui catre tine, o sa vezi privirea lui catre tine, o sa simti buzele lui pe gat, iar atingerea lui pe corp... si o sa auda suspinele tale si o sa vada privirea ta inlacrimata si o sa simta greutatea trupului tau pe al lui.
Fericiti sa fiti ca vine toamna, fericiti sa fiti ca odata cu toamna moare si invie tot.