A venit toamna, iar asta nu este o noutate pentru nimeni. In sfarsit toamna, in sfarsit fara prea multa lumina, doar vant si picaturi mici de apa care iti spala pacatele adunate de-a lungul anului, doar frunze care se tin dupa tine pana cand aerul curat si rece le imprastie frumos si le aranjeaza intr-o splendoare de covor. Urechile iti sunt curatate de catre soaptele vantului, ochii iti sunt inlacrimati de tacerea strazilor si de adormirea copacilor. Tot trupul rece ti se cutremura la auzul frunzelor ramase prinse in bratele crengilor, iar mintea o lasi sa zboare in cea mai frumoasa parte, spre nimic.
Te lasi plouat, te lasi patat de culoare, te lasi invaluit si strans in brate de o adiere a anotimpului toamna, iti ridici mainile si strigi, si zambesti si te rogi sa ajungi sa zbori alaturi de pasarile care isi cauta nestingherite, parca de racoare, o locuinta noua si mai calda. Si razi si speri si te pierzi intr-o frumusete nebanuita si te gandesti, te gandesti ca a fost... Atat a fost.
Intr-o noapte, dar doar intr-o noapte vei auzi doar soaptele copacilor, tufelor, ierbii, frunzelor si a ultimelor flori ramase in bataia vantului... si o sa mai auzi soaptele lui catre tine, o sa vezi privirea lui catre tine, o sa simti buzele lui pe gat, iar atingerea lui pe corp... si o sa auda suspinele tale si o sa vada privirea ta inlacrimata si o sa simta greutatea trupului tau pe al lui.
Fericiti sa fiti ca vine toamna, fericiti sa fiti ca odata cu toamna moare si invie tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu