Noi femeile, pentru a ne alina un pic durerea recurgem la tot felul de trucuri. Unul dintre ele fiind inlocuirea cuvintelor dureroase cu unele mai putin dureroase sau le inlocuim cu o intreaga explicatie benefica noua.
Ce am facut eu zilele astea? Am inlocuit indifirenta cu lipsa curiozitatii. M-am linistit? Nu.
Nici o alta explicatie pentru indiferenta nu poate fi mai putin dureroasa, pentru ca in subconstientul nostru tot indiferenta alegem sa intelegem.
Sa presupunem ca iubitul/ iubita vine la tine si isi exprima o dorinta de a pune capat relatiei. Tu logic, ar trebui sa intrebi de ce, sa te intereseze catusi de putin de ce se termina. Ironia sortii face ca cel de langa tine sa zica: " Bine. Ne vedem in Bucuresti la o bere candva." Este indiferent, ca si cand si-ar fi dorit lucrul acesta de mult sau poate doar lipsit de curiozitate. Dupa ce ca noi venim cu idea despartirii tot noi ramanem cu gura cascata si aflam ca oamenii de langa noi pur si simplu sunt indiferenti.
Revenind. Indiferenta si lipsa curiozitatii pot fi luate ca termeni total diferiti daca our brain wishes to choose so sau ii asemanam. Lipsa curiozitatii ajungand sa insemne ceva linistitor care sa ne impace sufletul.
Putem sa ne impacam sufletul de "n" ori?
Care dintre noi isi impaca cu adevarat sufletul? Cel care pune capat relatiei sau cel care este lasat fara cuvinte?
Cine ar putea fi mai indiferent? El sau ea? Cel care pune punctul la sfarsitul propozitiei sau cel care este concediat?
Cu adevarat ce ne-am dori sa fie? Cruda indiferenta sau simpatica lipsa a curiozitatii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu