Sa presupunem ca ne intalnim pentru prima oara. Ca ochii nostrii se privesc si se uita la trupul celuilalt pentru prima oara. Sa zicem ca pentru prima oara ne atingem, ne atingem pe degetele de la maini, in palma,, pe brate, pe gat, ne mangaiem pe obraz, ne urmarim forma fetei si timpul sta in loc, se opreste pentru cateva secunde. Ajungem cu mainile pe piept, usor coboara spre talie si deodata ne cuprindem, ne tinem atat de tare in brate, nu ne mai dam drumul.
Mainile se indreapta spre buric si coboara pe linia lui. Ne sarutam, in timp ce mainile incearca sa treaca de pantalonii prinsi cu o curea usor slabita, iar noi dansam pe ritmul lent al muzicii mintii noastre.
Ajungem sa ne dezbracam din priviri, sa ne imaginam inevitabilul. Totul arde si parca transpiratia raceste tot.
Intr-o fractiune de secunda totul se sfarseste, totul se consuma. Timpul isi reia locul, noi ne asezam pe banca si asteptam cu ardoare urmatoarea intalnire.
Noaptea linistita ne lasa singuri, iar gandul ne zboara unul la altul, oare o sa mai avem parte de o asemenea prima intalnire? Si am avut.
Am avut zeci de prime intalniri in doi, sute de intalniri in minte, mii in cele mai frumoase vise si milioane pentru viata care vine.
Te iubesc mult prea mult ca sa ma indepartez si prea mult ca sa stau alaturi de tine.
Din tot sufletul,
Eu
Fain (:
RăspundețiȘtergere