Agitatie mare!

Azi, m-am trezit eu linistit/linistita, pentru a ma duce la spital. Acolo voi face un stagiu de practica, pentru a ma putea dezvolta si cu pasi greoi, inceti, dar siguri sa calc dincolo de prag, spre o cariera folositoare oamenilor. Cand am intrat in incinta spitalului, am dat de asistente, doctori, parinti, copii, femei de servici, oamenii care schimbau becuri. Roiau ca niste albinute lucratoare  in stup.
Mare agitatie!!
M-am dus la un ghiseu pentru a face rost de o foaie, pentru a scrie cererea catre "Domnul Manager", care ar trebui sa-mi aprobe aceasta solicitare. Langa mine o doamna asistenta care vorbea, de partea celalalta a geamului de la ghiseu era o alta doamna care vorbea, intre timp a venit o alta asistenta care vorbea si cu mine si cu cea de-a doua doamna care se afla dupa geam. Dupa aceasta "uita-te la doamna asistenta, vorbeste cu tanti de la ghiseu, care vorbeste cu o doamna care nu stia unde este camera 21", am facut cunostinta cu domnul kinetoterapeut. Un domn simpatic si dragut, care lucra din rasputeri cu oamenii mici. El era atent si la copii si la mine si se uita si la doamna asistenta si mai avea putin si vorbea si la telefon, pe cealalta linie asteptand altcineva sa fie ascultat.
Nu stiam la cine sa ma uit si cu cine sa vorbesc, in final, neintelegand prea multe lucruri.
Oamenii binevoitori si cu chef de munca, mi-au spus din tot sufletul ca pot incepe de maine practica. Am intrebat de la ce ora pot veni, iar doamna asistenta mi-a spus ca pot veni de la ce ora vreau, dar ar trebui sa vin de la ora 8 jumate dimineata, nu are rost sa pierd timpul.
Cam asa este si viata din mintea mea. O viata agitata si nelinistita.