luni, 13 februarie 2012

Spre necunoscut

Am trecut cu totii bine de prima luna din 2012. Suntem pozitionati in mijlocul celei de-a doua luni din acest an plin de surprize. M-am lasat de munca si am inceput ceva nou, ceva pentru mine. Am mai mult timp pentru mine si din pacate nu fac nimic cu el. Unii ar spune ca sunt puturoasa, altii ca nu-mi vad interesul sau ca sunt delasatoare si ca nu-mi adun toate fortele pentru a razbi in aceasta lume "de cacat".
Sa spunem ca au dreptate.
Las timpul sa treaca pe langa mine si fuge atat de repede, incat niciodata nu o sa-l mai prind.
Am 23 de ani si am facut greseli imense.
Am pierdut timpul cu prietenii.
Am pierdut timp oferind iubire, in schimb numai lacrimi.
Am pierdut timpul crezand ca lumea ce ma inconjoara este mai buna decat pare.
Am pierdut timpul si am ramas cu gura cascata.
Am pierdut ceva ani, pentru ca am vrut sa inteleg mai bine ce se petrece. De ce nu ne gasim fericirea, de ce nu ne gasim jumatatea, de ce stam si ne gandim la ziua de maine.
Am stat sa fericesc pe altii, iar de mine am uitat.
Am tot luat decizii in functie de ce vor cei de langa mine si nu am avut puterea sa ma desprind.
Ce cautam, de fapt nu exista.
Ce vrem noi sa fie, de fapt nu e.
Dupa ce ajungi la o asemenea descoperire si dupa ce ai trait atat de mult timp crezand ca oamenii sunt mai buni, tinzi acum, sa te schimbi. Sa faci parte din lumea " buna", sa faci parte din mult si nu din putin.
Nu ajungi de fapt la nici o concluzie. Tot la cei din jur te gandesti, tot de cei dragi iti faci griji, tot atat efort depui ca cei de langa tine sa fie fericiti... Iar tu tot atat de putin ramai pentru tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu