Pe masura ce inaintez in parcurgerea cartii si in intelegerea ei, cu atat ma afund mai mult. Am crezut ca este o carte pe o voi manca pe paine intr-o zi. Se pare ca nu este chiar asa. Omul vorbeste despre o gramada de teorii si experimente, vorbeste despre fizica cuantica, despre interpretarea Copenhaga, despre paradoxul pisicii lui Schrodinger si universurilor paralele. Daca vreodata cititi cartea, ar trebui sa stati cu multe carti de specialitate in fata sau sa fiti mereu pe internet.
Deja-vu... Termenul este explicat de catre autor ca fiind " retrairea, literalmente, a unui eveniment care a mai fost trait in trecut". El mai spune ca noi suntem proprii creatori ai universului nostru, ca noi traim intr-un univers al nostru fara ca ceilalti sa traiasca in universul nostru si invers. Noi ii percepem pe cei care fac parte din universul nostru, respectiv din unversurile noastre, pentru ca altfel ceilalti ar inceta sa existe.
Eu mi-am creat un univers in care va percep pe voi, de fapt imi imaginez ca faceti parte din el. El spune ca ne traim viata doar in imaginatia noastra. Asta inseamna ca putem avea deja-vu daca vrem sau ni-l putem crea. Deci noi putem trai acelasi moment daca ne dorim lucrul acesta, de fapt daca ni-l imaginam.
In cartea aceasta scriitorul incearca sa ne demonstreze ca noi nu murim si ne da exemple de genul deja-vu, voci, presimtiri, coincidente. Avem universuri diferite, subliniez. Eu am un deja-vu, mi s-a mai intamplat o data sa aud aceleasi cuvinte in aceleasi imprejurimi, in timp ce eram cu aceeasi persoana. Am stat si m-am gandit daca aceea persoana a avut un deja-vu cu mine si daca eu am mai existat in universul ei. Oare e posibil ca doar tu sa-ti fi imaginat persoana, dar ea nu pe tine? Atunci cum poate fi deja-vu din moment ce tu nu existi in universul persoanei respective?
Este foarte complicat. Sunt foarte multe intrebari fara raspuns si din cate am observat si autorul are cateva la care se pare, ca nu gaseste raspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu