Suntem...

Intr-una din zilele trecute am asistat la o despartire, la una din cele mai dureroase, cel putin pentru mine, spectatorul. Dupa 5 ani de zile, in cateva ore totul s-a pierdut, s-a rupt, s-a dus in alta directie. Nu am stat mult in preajma lor ca si cuplu, in schimb am ajuns sa petrec mai mult timp cu fiecare din ei dupa. M-am simtit ciudat. Am simtit o tristete in camera mica si acum goala de la etajul 10 dintr-un bloc din oras.
Am inceput sa ma gandesc la viata in doi, la viata pe care doua persoane o duc in exterior si in interior. Cum totul se poate sfarsi in 2 timpi si 3 miscari. Intrebarea mea este : "De ce?" Nimeni nu are raspuns, nici macar noi care producem ruptura, nici soarta, nici destinul. Simtim sa facem asa. Intotdeauna simtim.
Suntem facuti sa traim in 2.
Suntem facuti sa ne placa sa fim in preajma celorlalti.
Suntem facuti sa ne dorim sa fim impreuna cu cineva.
Suntem facuti sa punem capat unor lucruri, care poate la un moment dat, pentru noi o sa insemne ceva, dar va fi mult prea tarziu sa recuperam.
Am inceput sa ma gandesc la trecut si la viitor, dar in schimb sa las prezentul. Si de ce as face altfel, trecutul este cel care ne-a construit, iar viitorul este cel care ne defineste viata. Prezentul din viata noastra are menirea, pur si simplu sa se transforme in trecut, intr-un trecut glorios, urat, frumos, rece. Prezentul are menirea, pur si simplu sa se transforme in viitor, intr-un viitor calduros, bun, surprinzator si la sfarsit crud.
Am inceput sa ma gandesc la noi. La noi doi. Cum poti sa-ti simti sufletul pereche ca te paraseste incetul cu incetul. Sa ma gandesc la iubirea despre care se vorbeste in povesti, dar fara un final fericit. De ce?
Sa simti tot ce simte cel de langa tine, sa-ti doresti sa faci tot ca lui/ ei sa-i fie bine, sa faci tot posibilul sa-ti protejezi iubirea, sa ajungi sa fii una/ unul cu ea/ el. Jumatatea din tine sa fie el/ ea. Sa-ti doresti ca trecutul si prezentul sa fie viitor, iar viitorul sa fie infinit alaturi de cel/ cea care iti impartaseste iubirea.
Ce poate insemna mai mult decat atat in viata unui om?
Ce poate fi mai frumos in viata unui om?
Ce poate un om sa-si doreasca?
Decat iubirea. Iubirea ei, iubirea lui.
Atat. Doar atat.

Acasa, dupa o vreme...

Sunt lucruri care merita sa fie povestite, unele care merita sa le ti pentru sufletul tau, unele care raman pe post de amintiri trecatoare. Concediul acesta merita sa fie povestit, merita sa fie tinut in suflet si accepta sa fie cat de trecator poate.
Totul a fost o poveste. Una de dragoste, una frumoasa de prietenie, una plina de emotie, una plina de suparare si alta plina de sperante. Si de ce ar fi altfel?
Am vizitat, am fotografiat, ne-am plimbat, ne-am imbatat si ne-am distrat.
A fost un concediu asteptat cu sufletul la gura.
La sfarsit, condusul masinii, tinutul de mana si privitul muntilor, norilor, cerului si copacilor a fost asemenea unei plimbari in parc.
Mai frumos nu se putea, mai plini viata nu puteam fi, mai suparati niciodata, mai fericiti decat atat, poate alta data.
Patru oameni care au ajuns sa fie mai apropiati sau poate mai distanti.
Cine stie ce este in mintea celor 4 dupa 7 zile de vis?

29- 30.07.2011

Cateva zile frumoase, cateva ore de dans, cateva de plimbare, cateva de fotografiat, cateva de iubire, cateva soapte, cateva secunde de placere.

Cum s-a terminat?

"Pune-ti un pic capul pe pieptul meu..."

Vama

Cum a fost prima oara in vama? Nu stiu.
Am fost, am stat, am dansat, am vorbit, am baut, am dormit, m-am plimbat si parca totusi am fost asa de absenta.
A fost un drum plin de peripetii, iar cand oamenii spun ca lucrurile rele vin cate 3, eh dragilor, uimiti-va, pot veni si in numar de 5.
Amintiri, greseli, pierderi, revelatii, muzica si valuri in acelasi loc, noaptea si dimineata in acelasi moment, asta inseamna pentru mine Vama.
Prima Vama cu niste oameni care nu pot fi decat cool.

Si daca...

Cand o sa ne tinem de mana pentru ultima oara, oare ne vom da seama?
Cand o ne uitam pentru ultima oara in ochii celuilalt, oare o sa mai vedem sclipirea care a fost o data?
Cand o sa ne sarutam pentru ultima oara, oare ne vom mai cauta buzele in intuneric?
Cand o sa ne mangaiem trupurile in ultima secunda, oare o sa ne dorim sa se termine?
Cand ne vom sopti la ureche si in lumina diminetii un ultim " te iubesc", oare ne vom da seama ca defapt noi nu am spus cuvintele vreodata?
Cand ne vom lua in brate in linistea noptii, oare vom sti ca va fi ultimul moment in care vom simti puterea bratelor in jurul fiecaruia?
Si daca nu o sa ne tinem pentru ultima oara de mana sau daca nu o sa ne privim pentru ultima oara si daca acele cuvinte or sa iasa si dupa si daca buzele noastre nu vor sa se desparta sau daca trupurile noastre vor ramane impreuna si daca o sa avem ocazia sa ne tinem o viata in brate, oare o sa riscam totul?
Si daca da, oare o sa riscam totul?

Dragul meu nimeni,

Sa zicem ca ma numesc Tu. Sa zicem ca sunt exact ca tine. Sa zicem ca amandio am trait o viata similara aici, acum si intr-un spatiu necunoscut. Am ales sa fiu Tu. Am ales sa-ti seman tie. Am ales sa te cunosc mai mult decat trebuia. Am ales sa am personalitate multipla. Sa fiu una cu tine, alta cu ei, alta cu ele si sa fiu Eu doar cand sunt cu mine. M-am schimbat pentru tine, pentru a nu-mi putea simti sufletul, pentru a nu ma cunoaste cu adevarat, pentru a nu stii Tu cine sunt Eu. Tot ce cunosti este de ajuns cat sa stai cu mine, mai mult si totul ar fi pierdut, mai mult si totul ar fi prea mult pentru tine.
Cine sunt Eu?
Tu.

Munte

Pentru mine a te duce la munte inseamna liniste. Inseamna un somn linistit. Inseamna racoare si soare in acelasi loc, inseamna timp de gandire. Pentru mine muntele inseamna acasa.
Sa adaugi si prieteni si totul este perfect, totul a fost asa cum a trebuit sa fie.
Am ajuns sambata, pe la 8 sa zicem. Patru oameni intr-o casa la munte, intr-o gradina si in fata portii. Ne-am asezat bagajele, am facut turul casei, am aranjat lucrurile si am iesit afara, la rece. Nici un scaun la inceput, pentru ca ne jucam badminton. Au aparut cu trecerea timpului 4 scaune in fata portii, stand la lumina becului de-afara. Au aparut mancarea, telescopul, 2 sticle de vin, pachetele de tigari, semintele si muzica.
Poze peste poze, vorbe peste vorbe, discutii peste discutii, dar si gandurile fiecaruia care nu au iesit la iveala.
Am ras, am dansat, ne-am jucat, ne-am pupat, ne-am iubit si am plans intr-un week-end.
A doua zi a venit si gratarul si bronzatul, dar si timpul sa plecam.
Am fost 4 prieteni la munte si a fost grozav, a fost bumtzi- bumtzi.